Ca formulă ce mixează, într-un cockteil narativ cu multe nuanţe de originalitate şi cu efect puernic asupra cititorului, ingrediente precum fantasticul ori oniricul, dialogul frust, foarte bine dramatizat, şi insertul descriptiv cvasipoematic sau realismul magic care intersectează oaze de realism propriu-zis, a doua carte a lui Tudor Ganea se înscrie, în chip firesc, pe aceeaşi linie cu volumul de debut, Cazemata (2016). Cu deosebirea că …
