Legile lui Murphy in varianta redactionala

1. Articolele slabe/insipide/stupide pe care le primesti la redactie sint urmate de altele si mai slabe/insipide/stupide. Faptul ca nu le publici nu ii descurajeaza pe autori. 2. Nu duce redactarea textelor pina la perfectiune: s-ar putea intimpla ca, in finalul unui text progresiv imbunatatit, cititorii sa isi puna clasica intrebare: „Ce-o fi vrut sa spuna autorul?“. 3. De multe ori, un articol care incepe bine se termina rau sau cel putin neinteresant; unul care incepe rau se termina si mai rau. Pentru echilibru, ai de ales intre doua posibilitati: ii poti suprima fie inceputul, fie finalul. 4. Ai reusit sa denaturezi un text bun? Continua! N-ai reusit? Continua! 5. Daca nu poti da vina pe altcineva, nu omite capriciile si defectiunile calculatoarelor. Ele nu pot vorbi. 6. Autorii se impart in doua categorii: cei care-si predau articolele la timp si cei care intirzie intotdeauna (chiar mult dupa ora prezentarii la tipografie). Cei din a doua categorie fac ca primii sa para niste bieti tocilari constiinciosi… 7. Cei mai rivniti (cei mai vinati si mai asteptati) autori sint prea ocupati. Ei vin si se duc. Cei slabi vin si ramin. 8. In caz de dubiu asupra unei carti sau reviste proaste, […]