Despre Anotimpul haijinilor…

Ioan CONSTANTINESCU Anotimpul haijinilor Eseuri de literatura comparata, Editura Universitas XXI, 2001, 266 p., f.p. Anotimpul haijinilor de Ioan Constantinescu este, in buna parte, cu exceptia citorva cronici literare din ultima sectiune, ceea ce precizeaza subtitlul: o carte continind „eseuri de literatura comparata“, scrise, probabil, cu diverse prilejuri si adunate aici sub un titlu unificator, clarificat, si el, in Precuvintare. De altfel, autorul hermeneut este un adept al viziunii unificatoare, lucru vizibil nu numai in analiza aplicata din eseuri, dar si in stradania de a atribui o coerenta (post factum…) ansamblului de texte din volum: „Dificultatea de a gasi si de a impune unei carti de eseuri un principiu de unitate este veche si cunoscuta. Coeziunea ei nu poate veni din afara, de exmplu: din intentia („metoda“) pe care si-o propune, la lectura textelor, interpretul. «Coagularea» despre care vorbim se poate produce doar dinlauntru si din felul in care/si cum se concretizeaza tensiunea mereu existenta intre substanta [s.a.] (in sens hegelian) a poeziei si rezolvarile ei in planul expresiei“ (Cuvint de incheiere). Ioan Constantinescu noteaza „formularea“ lui Hegel despre adevaratele opere de arta, adica despre cele al caror „continut“ si „forma“ sint identice [s.a.], fara a neglija, pare-se, contra-partea ei: […]