ARTE VIZUALE. Un meta-discurs vizind Vernisajul
2 META
- 11-12-2001
- Nr. 94
-
Observator Cultural
- Arte
- 0 Comentarii
Daca, altadata, meta-discursul nostru se referea la expozitie si propunea termenul de impozitie sau la muzeu, la institutia muzeala ca atare, acum, prin vernisaj, „instrumentarul“ stereotipat al obiceiurilor noastre vizuale este pus din nou sub semnul intrebarii. Oare in arta contemporana e necesar „sa schimbam obiectul din jurul nostru“ sau mai intii trebuie sa iesim din stereotipia obiceiurilor vizuale si „sa transformam relatiile umane“, sa instituim „noi subiectivitati“, „noi intersectii intre oameni“*? Vernisajul, ca meta-discurs, are in vedere multitudinea si varietatea de voci, de discursuri – fie ele vizuale, teoretice, narative, logice, lingvistice, umane etc. – de cele mai multe ori aproape paralele. La fiecare 10 minute au loc in lume zeci de vernisaje cu zeci de voci, fiecare afirmind ceva; sint sute si poate mii de discursuri vizuale si lingvistice pe zi, si daca am avea acele simturi sa le putem capta, sa le putem „prinde“ pe toate, am urmari zeci de vernisaje simultan. In imposibilitatea de a accesa simultan vernisaje, am optat pentru un colaj de imagini si de discursuri critice, rolul nostru fiind acela de a „recicla“ imagini preexistente. Vernisajul il are in centru pe propriul producator de spectacol, care, de data aceasta, este un artist multiplicat. […]