Modelul Maiorescu

Nicolae MANOLESCU Contradictia lui Maiorescu Editia a III-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000, 300 p., f.p. Dupa mai bine de treizeci de ani de la aparitie, reeditarea Contradictiei lui Maiorescu (si totodata prima editare la Humanitas a autorului ei!) ne asaza in fata unei intrebari pe care ultimul deceniu n-a incetat a o pune, obsedant, pe tapet: mai este, mai poate fi critica literara o magistratura dominata de o autoritate tutelara, asa cum a fost cazul unor Maiorescu, E. Lovinescu, G. Calinescu, Nicolae Manolescu? Mai poate fi criticul literar un Moise modern, care sa separe cu condeiul (folosit pe post de toiag) „apele“ nonvalorii de „uscat“? Sau un Noe, care sa salveze de potop ceea ce merita a fi salvat? Cultura romana moderna a fost o cultura literaturocentrica. Ea nu mai este insa astfel in postcomunism. Putem pune, oare, prabusirea interesului public pentru literatura romana – si mai ales pentru cea contemporana – doar pe seama confuziei valorilor si pe fragilitatea institutiilor culturale? Sau este vorba de o schimbare de paradigma in care rolul literaturii va fi unul mai modest si mai „lucrativ“? Asistam oare la „sfirsitul preeminentei canonului estetic“ (dupa expresia lui Sorin Alexandrescu) sau ne aflam inca in asteptarea […]