„E ingrozitor sa faci film in Romania

L-am vazut de multe ori pe Hanno Höfer la televizor, cu trupa Nightlosers. Din pacate niciodata live. I-am vazut si primul film, Telefon in strainatate, premiat la Festivalul CineMAiubit. Am avut emotii cind i-am cerut sa-mi acorde acest interviu. Stiam ca e un om retras si nu foarte dornic de mediatizare. Nu are nici pe departe un comportament de vedeta, iar muzica lui, prea putin comerciala, nu poate fi ascultata in maxi-taxiuri sau tramvaie. In plus, e un laconic prin excelenta: filmele lui sint scurt-metraje, cel putin pina una, alta, aparitiile sale sint rare, comentariile personale despre ceea ce face el insusi aproape absente. Vorbeste putin si numai atunci cind e nevoie sau atunci cind are cu adevarat ceva de spus. Se inrudeste cu marii nostri interpreti de jazz, are mult din austeritatea si discretia acestora, fara a fi insa un elitist care strimba din nas la zgomotele obisnuite si nerafinate ale lumii. Cum e sa fii altceva? Esti dintr-o familie de nemti. Ce a insemnat pentru tine, in bine si in rau, acest lucru? Cum e sa fii altceva? E foarte folositor sa fii altceva, fiind in acelasi timp la fel cu ceilalti. Au fost situatii in care, intr-adevar, […]