Castelul interior

In acest „anticastel“ suprarealist, devenit conacul lui Dracula, care a fost Romania scomunistat (fantasticul fiind opusul miraculosului), a existat un poet al carui castel interior n-o sa se clatine niciodata si, intr-un loc secret al acestei locuinte mentale, candela este intotdeauna aprinsa, poarta mereu deschisa pentru a va primi – asta daca stiti vechile parole. Gellu Naum suride asezat in fotoliul sau; pipa este la indemina, intr-o farfurioara de metal, pe masa joasa, amintire de pe vremea cind era un fumator inrait. Lygia este linga el, adorabila, gata sa te intrebe daca vrei un ceai (de unde, oare, daca nu dintr-o pretioasa si amicala resursa, in aceasta tara in care nu mai gasesti nimic). Un mare poet roman al secolului XX – prea putin cunoscut in Franta – traieste in acest mic apartament, la parter, in Bucuresti. Biblioteca, in care stau la post Peret, Char si Flamel, ocupa un intreg perete. Fereastra se deschide spre gradinile invecinate. Pe pereti, gravuri si tablouri: Victor Brauner si Jacques Herold. Cititorul francez, fie el si erudit, nu cunoaste din Gellu Naum decit o mica antologie si cinci sau sase articole dispersate din 1945 pina acum. Trebuia, fara indoiala, ca gheata sa fie sparta. […]