Sacrificarea lui Antonescu pe altarul diplomatiei (II)

Daca politicieni ca Adrian Nastase sau ziaristi ca Tudor Popescu se pronunta cu fermitate pentru ceea ce s-ar putea numi jertfirea lui Antonescu pe altarul diplomatiei – desi in trecut atit PDSR-ul, cit si ziarul Adevarul s-au situat pe o pozitie exact opusa –, mai multi istorici romani intervievati de Mediafax1 continua sa-l priveasca cu ingaduinta pe fostul dictator. Potrivit mai multor ziare care au citat din aceste interviuri, istoricii Dinu C. Giurescu, Alexandru Stoenescu, Dan Berindei si Adrian Cioroianu au sustinut, la unison, ca Antonescu ramine o personalitate „controversata“. Termenul in sine nu spune mare lucru si exprima, mai degraba, o atitudine difuza si renitenta care de-a lungul ultimului deceniu s-a manifestat in cursul unor dezbateri si in nenumarate articole si carti, creind impresia falsa ca Antonescu a fost „un martir al neamului“, „un mare erou“ si o „victima a comunismului“, si nu un criminal de razboi, responsabil de moartea a 410.000 de evrei, precum demonstreaza istoricul Jean Ancel in lucrarea sa de referinta: Transnistria (1998)2. Istoricul Dinu C. Giurescu a incercat sa raspunda la o intrebare pe care o considera fundamentala: „A fost Ion Antonescu al treilea om al Axei?“. Esenta raspunsului profesorului este ca Antonescu „a fost, […]