„Daca n-ar exista critica, literatura si-ar pierde umbra“ (II). Interviu cu Ioana PARVULESCU

Critica de intimpinare complica foarte mult relatiile cu oamenii Cum de ti s-a intimplat tie sa te axezi pina la urma pe critica? Lucrurile au inceput oarecum ciudat si abia dupa aceea mi-am dat seama ca ceea ce mi se intimplase se potrivea cu mine. In ’93, am fost angajata la Romania literara pe post de critic literar. Nu stiu de ce s-a optat pentru mine. Adevarul este ca, inca de pe vremea cenaclurilor, aveam o oarecare usurinta in a comenta ceea ce se citea. Nu asteptam parerea celorlalti, eram prima care vorbea, iar Bogdan Lefter vorbea ultimul, facea sinteza. Apoi am scris recenzii la Contrapunct. Dupa ce m-am angajat la Romania literara, mai precis dupa vreo jumatate de an, domnul Manolescu, care la vremea aceea inca mai scria cronica literara impreuna cu Claudiu Constantinescu, mi-a propus mie sa tin aceasta rubrica. Primul meu raspuns a fost nu, dar domnul Manolescu nu s-a lasat intimidat. Asa ca am facut, cam timp de doi ani, cronica literara, dupa care am simtit foarte tare nevoia de ceva nou. Am preferat sa ma ocup in cu totul alt mod de critica. Mi-am dat seama, de-a lungul acelor ani, ca mi se potriveste critica […]