ARTE VIZUALE. Maniheisme
- 03-07-2001
- Nr. 71
-
Constantin HOSTIUC
- Arte
- 0 Comentarii
Serii de violentari calme, ca niste crize bio-psihice informate estetic… Praguri senzoriale in preajma acutului, pe care il ingradesc si-l strajuiesc pentru calitatea lui de spasm, de simili-orgasmie… Linisti ce urmeaza asezarilor firii dupa (intre)ruperi cultivate ale platului, ale orizontalului. Pictura Cristinei Nedelea este una a entuziasmului postdiluvian, a bucuriei rastignite, a impacarii inseninate. Exista in ea, desigur, mai toate rapelurile culturale pe care, in subiectivitatea lui poroasa, un plastician contemporan se cuvine sa le aiba: mimare ironica a colajului, contraste morfologice sau cromatice in dialog, fundamentalisme soft, fragmentari intentionate sau speculate, interogatii voit naive, fluiditati, problematizari. Dar nu listarea acestor acreditative ni se pare personala, esentiala – in prezentul artistic si critic sufocat de neo- si post-…isme, a mai atirna o eticheta, chiar daca motivata si deplin argumentata, unui vietuitor-intru-ale-artei ar putea fi o proba de cinism, daca nu ar fi o depreciere radicala: statutul de x+1 ii repugna, firesc, oricarei persoane, necum unei (chiar daca in confirmare) personalitati. Intr-o optica a artei disposable, expendable, in care obiectul-opera are valoarea unei volute ce capteaza trecerea (timpului, materiei, fundamentelor, teologiilor s.a.m.d.) incercind sa o protejeze de muzeificare, dar sa o prezentifice sensibil, coerenta discursului plastic tine preponderent de metafora. Este […]