MOBILIER. Stilul Ludovic al XIV-lea (II)

Decorul, care innobileaza fiecare piesa de mobilier, se adreseaza fie unor ornamente aplicate, fie unei marchetarii din cele mai rafinate si sofisticate. Din prima categorie amintim vulturi, delfini, capete si labe de leu, mascheroni, putti, rozase, ghirlande de laur, cochilii. Nimic nou, s-ar parea, fata de Renastere, fata de decoratia clasica, plina de noblete si demnitate. Ceea ce difera este, insa, interpretarea. Mascheronii sint surizatori, putti sint surprinsi in miscari lejere, celelalte reprezentari figurative, canefore sau telamoni, chiar daca au vestminte clasice, sint insotite de dinamism si expresivitate, care le face mai vivante si degajate. Fantezia este atit de cautata, incit alegoriile razboinice (coifuri, cuirase) sau ale dragostei (torte, tolbe cu sageti) sint circumscrise de cartuse in formele cele mai variate. Motivele marchetate sint mai cu seama inspirate de arta gradinilor; exista un gust deosebit pentru rensouri, lejere si capricioase ori dense ca niste arabescuri, desene dominate de linii curbe si volute, care dau un aer de prospetime si de noutate. Si toate aceste compozitii decorative sint anturate de ancadramente bine conturate, rectangulare, ovale, circulare sau in forma de cartuse, ca un recurs la vechile „tablouri“ atit de dragi Renasterii franceze. Aceste compozitii, controlate si riguros ordonate, sint insa departe […]