„Nu imi propun sa fac slagare“. Interviu cu Nicu ALIFANTIS

Nu aveam, cred, nici zece ani cind l-am ascultat si chiar l-am vazut pe scena prima data. Era inainte de anii ’80, intr-o sala de spectacole, unde reusise sa vrajeasca o multime de copii cu cintecul acela cu dromaderele, al caror numar nu-l mai stiu. De atunci muzica lui Nicu Alifantis m-a insotit mereu, una dintre cele mai importante calitati ale ei fiind, probabil, aceea ca poti s-o asculti toata viata, indiferent de virsta. Nicu Alifantis este, fara indoiala, deja un clasic al genului sau muzical. Cariera sa a inceput acum 30 de ani, cind a debutat componistic. Debutul scenic a avut loc in 1973, iar cel discografic in 1976, cu Cintec de noapte. Tradusa in cifre, aceasta cariera devine impresionanta: 3984 de concerte, 98 de spectacole de teatru pentru care a compus muzica, 13 albume individuale, plus nenumarate turnee, recitaluri, premii. Spuneam „clasic al genului“, dar poate ca ar fi mai exacta denumirea aceea din jargonul muzical, folosita pentru cintecele care nu au virsta, evergreen. Nicu Alifantis este cintaretul evergreen, poate si pentru ca te „agata“ auditiv si cu textele cintecelor, nu numai cu muzica propriu-zisa. „Minoritatile fac bine peisajului mioritic“ V-ati nascut la Braila si sinteti pe jumatate […]