Creierul nostru functioneaza ca un computer?

Modelul computational Una din cele mai recente dezbateri pe tema sistemului optic individual, cu implicatii filozofice si estetice tulburatoare, este cea declansata de cercetatorii din domeniul asa-numitei cognitive science (stiinte cognitive). In ultimele trei decenii, acestia investigheaza din perspectiva psiho-fiziologica sistemul de relatii din interiorul creierului uman ce duce la aparitia imaginii.1 Caracterul „virtual“ al principalului lor obiect de studiu, imaginea mentala (imagine „simulativa“; „imateriala“, dar totusi prezenta; „inexistenta“ optic in mod „real“ si „consistent“, dar totusi „vizualizabila“, contrastind cu „materialitatea“ neurologica a proceselor ce determina formarea ei), va fi principalul punct in dezbatere al studiului de fata. In opinia lui Stephen Michael Kosslyn, in prezent poate cel mai cunoscut psiholog cognitiv, ceea ce conteaza intr-un studiu al mecanicii optice nu este atit imaginea, cit sistemul de reprezentare al acesteia; de aceea, teza principala din Image and Mind (1980) este ca, de fapt, imageria mentala rezulta dintr-o activitate cerebrala similara ca operatiuni cu cea a computerului, aceasta activitate determinind, prin calitatea procesarii, acuratetea iconica a fiecarui individ: „Ipoteza este ca imaginile vizuale sint ca niste display-uri pe un tub catodic (CRT), generate de un program computerizat (plus data).“ (op.cit.:5-6) De fapt, teza lui Kosslyn se inscrie nu numai in teoria […]