jurna.l.s.

– Triumful dragostei, regizat de Clare Peploe pe scenariul sotului (Bernardo Bertolucci): nu doar un „film in costume“, ci una din cele mai inspirate ecranizari ale unui text clasic (piesa omonima a lui Marivaux), pe care-l recomand – fara rezerve – amatorilor de cinema european. Peploe (care are, la credit, scenariile la Zabriskie Point si La Luna) transeaza cu o mina sigura in materia povestii, reusind sa restituie (post)modernitatea ei irezistibila: ambivalenta manipularii, jocul aparentelor, dilema morala, travestiul-ca-revelator – toate sint prezente in Triumful dragostei, care poate fi „citit“, din acest p.d.v., (si) ca un comentariu cinic-rece-relaxat la aporii tragice precum Romeo si Julieta sau Hamlet… Evident, este – in primul rind – meritul lui Marivaux (un autor genial!), dar este, cu prisosinta, si meritul lui Peploe, care are aerul ca spune o poveste frivol-vaporoasa in cadre à la Watteau (imaginea: Fabio Cianchetti; costumele: Metka Kosak; scenografia: Ben Van Os, olandezul raspunzator de splendoarea decorurilor la Orlando si Baby of Macon) cind, de fapt, vorbeste despre lumea actuala si cruzimea ei publicitara! In spatele complotului soft-„machiavelic“ al Printesei/Phocion (Mira Sorvino), al piruetelor gratioase de limbaj si al mastilor, este o parabola a Publicitatii – un fel de manual de marketing: […]