POEZIE. George VULTURESCU, Nord, si dincolo de Nord

George VULTURESCU Nord, si dincolo de Nord Editura Dacia, Colectia „Poetii Urbei“, Seria „Poetii Satmarului“, Cluj-Napoca, 2001, 78 p., f.p. In acest moment, pe piata cartii se gasesc cel putin patru volume de poezie inspirate de simbolistica nordului: Ioana Nicolaie – Nordul (Paralela 45), Ion Vadan – Elegii din Nordburg (Dacia), Aura Christi – Elegii nordice (Dacia) si George Vulturescu – Nord, si dincolo de Nord. Iar din opera lui Céline tocmai s-a tradus romanul… Nord (Nemira). Deocamdata ne vom opri la cartea lui G. Vulturescu, volum in care poetul satmarean pare sa-si recicleze vechile motive si obsesii (energia neagra, Ochiul Orb dintre existenta si creatie, ipostaza damnatului, crisma s.a.), schimbarea pe care o aduc noile poezii venind doar dintr-o anume eterogenizare a discursului poetic, mult mai unitar pina acum. Poetul ne introduce inca din primele versuri intr-un tinut mitologic incert, intunecat, piclos, unde mlastina, fulgerele si vintul (o furtuna amenintatoare mereu aminata), iarba cleioasa si fiarele simbolizeaza atit materialul unui loc malefic, cit si o stare interioara a spiritului greu de stapinit, generatoare de creatie autentica („bezna nu e in afara ci/ creste din carnea ta ca un mugure“, „Nordul e in mine: ca si moartea,/ ca si copilaria…“, […]