Un jurnal indirect

Mihai ZAMFIR Jurnal indirect Editura Fundatiilor Culturale Romane, Colectia „Eseuri“, Bucuresti, 2002, 328 p., f.p. De o buna bucata de vreme, specia jurnalului (intim, politic etc.) ocupa tot mai mult interesul public. La noi, lucrul s-a petrecut dupa 1990, o data cu voga acelei „literaturi de sertar“ (a fost? n-a fost?), risipita deja in nesfirsita noastra „tranzitie“, dar din care au ramas, totusi, citeva – tulburatoare – marturii concentrationare (N. Steinhardt, I.D. Sarbu s.a.). E drept, pe de alta parte, ca deceniul care a urmat caderii comunismului romanesc – cu exuberanta ametitoare de la inceput, apoi cu deziluziile politice si toate confuziile lui – reprezinta o perioada ce tinde sa devina istorie si care trebuie recuperata. De noi toti, care am uitat, de aceia care erau prea tineri la inceputul anilor ’90 si, mai ales, de viitorii istorici ai epocii postdecembriste. Mihai Zamfir a avut privilegiul de a trai si consemna pe viu – in tabletele sale saptaminale (sau la doua saptamini) din Romania literara – evenimentele (de la cele cotidiene, la cele socio-politice, literare si culturale) ale anilor 1990-1997. Ele sint adunate acum in recent aparutul Jurnal indirect: „Evident, autorul Jurnalului nu-si aroga nici un merit din faptul ca […]