Un deceniu intr-o pagina. Alb-negru si color la persoana intii

Din mileniul care se incheie am prins un sfert de secol. Primii 15 ani compun in memoria mea un film neorealist, cu cadre in – fireste – alb-negru (scoala generala si cozile, mahalaua feroce din Titan, unde am invatat sa scriu si sa citesc, sa ma bat si sa injur, cine sint Mos Nicolae si Mos Craciun, cum se fac copiii si cum se paruiesc parintii altora la un pahar de vodca in plus); daca trecutul ar fi o dimensiune care sa permita corectii si amputari, ca in jocurile imaginatiei infantile, n-as pregeta sa-mi eliberez biografia de acest interval alb-negru dar trist ca griul. Urmatorul deceniu incepe si se sfirseste sub Iliescu. Tinde totusi la statutul de film color. (Romanesc, furibund si pestrit, à la Daneliuc.) In acesti ultimi 10 ani am terminat scoala generala si am inceput liceul, am terminat liceul (reductibil, probabil, din cauza chiulului, la cel mult un an de stat efectiv in banca), am intrat la facultate si am terminat facultatea, am intrat la masterat si in diverse job-uri, am terminat-o si cu masteratul, si cu diversele job-uri, iar acum astept mileniul cel nou in redactia Observatorului cultural. Statistic, cei 25 de ani ai mei – […]