Mihai POPA, 64 umbre in apa

Mihai POPA 64 umbre in apa Grafica: Mihai Popa. Editura neprecizata, Bucuresti, 2000, 80 p., f.p. Suflete neprihanite Daca Ion Burnar reprezinta versatilitatea – altfel profund inofensiva, relevanta exclusiv ca simptom al zilelor noastre – unui personaj cu mai vechi state pe la Uniunea Scriitorilor si un boem sensibil la premiile literare, iar postfatatorul sau face dovada unei perfidii pigmentate cu firave forte teoretice, iata ca mai exista si suflete candide: unele care nu par sa cunoasca nimic din toate acestea si care, la o adica, nu prea stiu nici pe ce lume sint. Mihai Popa debuteaza cu o placheta de dimensiuni mici (cca 10×15 cm), fara loc si an de aparitie (sint trecute manual, cu pixul), unde semneaza atit versurile, cit si grafica. Autorul poet si grafician are, ne spune un Marin Matei Popescu (posibila anagrama), 36 de ani. (Deci nu mai e, in fapt, chiar tinar…) Dar dumnealui nu ne ofera datele asa, direct, ci, asemeni dlui Tiberiu Alexa, postfatatorul cu stupoare mai sus-citat, stie sa le-ntoarca involuntar poetic: „La portile poeziei a batut intiia oara, de 64 de ori, un nou nume. Al unui tinar uimit de strafulgerile din adincul cuvintelor, de frumusetea fara seaman a metaforei, […]