Alter-nativii de la Bistrita

Nascuti prin diferenta Sfruntat agramat se utilizeaza, din ce in ce mai des, termenul „alternativa“, cuvint nevinovat, definit simplu de ultima editie a DEX-ului drept „posibilitatea de a alege intre doua solutii, intre doua situatii care se exclud“. Numai ca… de la ministru la ultima mama de repetent, toti isi dau cu presupusul in cazul „manualelor alternative“. Orice sistem de invatamint ce se experimenteaza mai nou e „alternativ“. Numarul 2 al revistei UltimaT e dedicat si el unor „alternative in cultura teatrala“, intr-un editorial de tot hazul. Pina si in politica se poarta „alternanta la putere“ desi, de cinci decenii incoace, de pilda, in acest Regat batjocorit de republicanismul sovietic, patru presedinti notabilitati PCR si-au succedat, intr-o veselie „alternativa“. Doar de curentul cu acelasi nume nu mai zice nimeni nimic. Pesemne, de teama sa nu se mai scumpeasca inca o data. Ei bine, marea moda in lumea teatrala poarta in toate pozitiile acelasi termen nevinovat: teatru alternativ, spatiu alternativ (variatie libera: neconventional). Oare ce sa fie in aceeasi vreme nou, nemaivazut si excluzind cealalta „situatie“? Pe vremea cind gramatica mai ocupa o particica din timpul liber al intelighentiei, termenii erau mai adecvati, si de aceea mai clari: avangarda, experiment, cautare, […]