POEZIE. Paul Vinicius, Eclipsa

Paul Vinicius Eclipsa Editura Crater, Bucuresti, 1999, 208 p., f.p. Dupa debutul editorial de la 45 de ani, cu volumul Drumul pina la ospiciu si reintoarcerea pe jumatate (Editura Crater, Bucuresti, 1998) premiat, in 1999, de Uniunea Scriitorilor si de Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania, Paul Vinicius publica, la un an distanta, inca o carte de poezie: Eclipsa. Exploatata profitabil, multipla expresivitate a unui asemenea eveniment care se produce rar, intocmai ca orice poem bun, se poate converti intr-un adevarat topos. Iar volumul lui Paul Vinicius poate fi citit ca un compendiu de eclipse interioare: pentru ca umbrite de nostalgii, regrete ori renuntari se dovedesc a fi, rind pe rind, ambitiile (de glorie), sperantele si iluziile eului sau poetic. Pe alocuri, transpare o plingere a zilelor scurse tern, inecate in alcool si tirite prin crisme – metafore ale unei fatale socializari si domesticiri a poetului –, tradind o personalitate alexandrina obisnuita sa piarda si care gliseaza, dupa dispozitie, intr-un regim ludic sau intr-un onirism temperat. Intre umorile, cind ironice, cind cinice, ale unui balcanic destinat sa respire dezamagire plictisita si saturatie intr-o “geografie pestilentiala