Mistificari si falsificari

Textul de fata face parte dintr-un studiu, in curs de finalizare, dedicat extremismului de dreapta si revizionismului din Romania postcomunista. Alte fragmente au aparut in Observator cultural Nr. 74-77/2001 (Antonescu sacrificat pe altarul diplomatiei) si Nr. 115/2002 (O noua dimensiune a revizionismului din Romania), precum si in ultimele trei numere ale revistei bi-anuale germane Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik. „In Romania nu a avut loc Holocaust“ Publicarea Ordonantei de urgenta (Nr. 31/20021) privind „interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii“ a fost primita cu o destul de mare retinere, mai ales de catre anumite persoane care, in trecut, nu si-au ascuns simpatiile fata de Antonescu. Daca printre contestatarii Ordonantei s-au aflat, la inceput, nationalisti cunoscuti pentru sentimentele lor nostalgice legate de regimul antonescian, ca Adrian Paunescu (PSD), Mircea Ionescu Quintus (PNL) sau Corneliu Vadim Tudor (PRM)2, dezbaterea publica ce a urmat s-a deplasat oarecum spre spectrul politic national radical, care a lansat cu acest prilej atacuri furibunde impotriva guvernului. Reprezentantii Partidului Liberal si Social-Democrat s-au supus, in ultima instanta, disciplinei de partid, retragindu-si criticile3 in urma unor presiuni facute in numele […]