La Bruyère in ciberspatiu

Adrian N. MIHALACHE Demonul diminetii. Exercitii la computer solo Editura Vinea, Bucuresti, 2003, 368 p., f.p. Personaj insolit, Adrian Mihalache face fata unui „nemilos taifas“ din propriu-i creier1, unde se intrepatrund stiintele exacte, arta si cultura – al caror statut, in contemporaneitate, este atent cercetat in vederea testarii fiabilitatii lor pe „autostrazile“ ciberspatiului si ciberculturii. Temele Demonului diminetii, oricit de variate, datorita timpului si contextului publicarii textelor (in revistele Arc, Arhitext Design, ArtHoc, Contemporanul – Ideea Europeana, Dilema, Lettre Internationale, Creanga de aur, Plural, Secolul 20), au citeva idei recurente, dintre care se remarca obsesiv necesitatea schimbarii – atit a noastra, cit si a referintelor valorice la care ne-am raportat de-a lungul veacurilor. Pe cenusa acestora, Adrian Mihalache mediteaza, pe urmele unor ilustri inaintasi-vizionari (McLuhan, Toffler, Carl Sagan etc.), asupra pluralitatilor virtuale, deja in actiune, independent de legislatia mult prea greoaie pentru a tine pasul cu inventia tehnologica, cu fascinatia informaticii si cu iminenta ei aplicare in cotidian. Tot ce este posibil este si real, ar fi axioma pe care autorul Demonului diminetii incearca sa ne-o inculce. In plus, accesul la virtual ofera nesperate sanse „defavorizatilor“ soartei, marginalilor istoriei, permitindu-le „sa se globalizeze“ alaturi de cei rasfatati in rafinamentul vechilor […]