Postmodernismul progresiv sau Noua structura si opera lui David Lynch

Pe fundalul mai general al dezbaterilor care se poarta la noi asupra postmodernismului, Observatorul cultural a revenit mereu asupra temei, tratind-o fie in ansamblu, fie pe anumite dimensiuni (precum studiile culturale sau de gen). In aceste pagini, reunim doua puncte de vedere despre postmodernism, propuse de doi autori tineri: unu pro si altul contra, unul deschis catre noi interpretari ale fenomenului, celalalt reluind mai vechile reticente fata de ideea unui „postmodernism romanesc“… Desi stim ca Aristotel habar n-avea ca traieste in Antichitate, desi Racine nu stia ca e un clasic in viata, iar Chateaubriand nu putea decit intui ca apartine romantismului, noi stim ca traim in plina postmodernitate. De mai bine de un secol, conceptul teoretizant, in loc sa incununeze o experienta artistica, a ajuns sa o preceada si, uneori, sa o creeze intr-un mod aproape artificial. Primatul cunoasterii stiintifice din ultimul secol si jumatate si-a pus in mod consecvent amprenta asupra tuturor aspectelor civilizatiei, pina in zilele noastre, pe care le circumscriem, din inertie, din comoditate sau din lipsa de altceva, curentului postmodern. Este evident, insa, ca postmodernismul se sustrage unei analize stiintifice „in retorta“. Resorturile sale intime par a eluda sabloanele analizei clasice tocmai pentru ca aceasta din […]