Aspecte ale formarii continue a profesorilor
Starea de fapt
- 01-07-2003
- Nr. 175
-
Nicolae EFTENIE
- ÎNVĂŢĂMÎNT
- 0 Comentarii
In momentul incheierii studiilor superioare, in marea majoritate a cazurilor, tinerii profesori detin instrumentele intelectuale cu care trebuie sa lucreze, dar nu detin experienta necesara pentru a lucra cu aceste instrumente. Formarea lor s-a realizat, aproape exclusiv, pe un singur palier: acela al pregatirii de specialitate. Se afirma, indeobste, ca facultatile pregatesc specialisti, si nu neaparat profesori. A fi cadru didactic e o optiune personala. Perfect adevarat. Tot atit de adevarat este si faptul ca didactica (metodica) specialitatii a devenit „cenusareasa“ cursurilor: ore didactice putine, excesiv teoretizante. Intrebare: daca studentul vrea sa devina profesor, cine il formeaza? Raspuns: munca efectiva la catedra. Constatare: pentru a lucra la catedra, trebuie ca absolventul sa sustina un concurs de titularizare in invatamint, cu o parte substantiala de metodica, pe care nu o cunoaste indeaproape, deoarece facultatea nu l-a pregatit, iar el nu si-a dat interesul sa se pregateasca singur. De multe ori, in facultate, pregatirea psihopedagogica a viitorului dascal se realizeaza uniform, fara a fi centrata pe factorul elev. Formarea in facultate e un inceput de drum: formarea unui limbaj specializat de pedagogie si didactica a disciplinei, cunoasterea programelor scolare si a posibilitatilor de aplicare a lor pe categorii de elevi, realizarea unui […]