TEATRU. Spatiu de cosmar

Tompa Gábor este un regizor cu afinitate pentru tentaculara lume beckettiana. Un univers care isi intinde cirligele de supravietuire, chiar daca e afundat intr-o cumplita devitalizare. Personajele se afla constant intr-un unghi mort, privind de cele mai multe ori prin sparturi, ceea ce le atrofiaza vederea si deci orice mobilitate spatiala. Miscarile lor se intorc in focarul de unde au pornit si orice deplasare e de fapt rotire in cerc. Personajele-stari se afla sub anestezie continua, rupte intre mutilare si speranta ca miine se poate intimpla ceva. Acest traseu in cadere libera al fiecaruia dintre ei, personalizat si in acelasi timp generic, sta sub spectrul intunericului angoasant tocmai pentru ca induce sfirsitul. De partida, de asteptare, de zile frumoase sau pur si simplu de sine. Gradatiile zilei, frinturile de lumina disipate halucinant inspre noapte, starea de amorteala mortificanta sint excelent captate in spectacolul regizat de Tompa Gábor, Play dupa Beckett, o lucratura in filigran, o formula de minimala teatralitate. Cele trei personaje intre care exista o relatie amoroasa ambigua, unde adulterul si mistificarea isi gasesc terenul fertil, monologheaza atonic din niste dulapuri ce le acopera trupurile, lasind la iveala doar capetele. Oameni ambalati, cu identitate si destinatie necunoscuta, inghititi de […]