In jurul lui Alin Gheorghiu (I)

Itinerare paradoxale „Calea sinuoasa e cea mai scurta pentru ochiul Domnului“, isi inchipuia Claudel. Din inaltimea paradoxala a unei asemenea reprezentari poate porni ispita unor itinerare asternute fara graba, spre a prinde in nodurile lor, cit mai destoinic, bataia de insolit si involburarea larga ce anima aripa talentului. Acela al pictorului Ion Gheorghiu imi pare predestinat unei atare abordari, tocmai prin pulsatia indaratnica ritmindu-i surprizele si progresiunea. Referintele indepartate, in spatiu si in timp, nu risipesc unitatea lecturii, care, fara sa asculte de masurile curente, isi inventeaza constringerile ei proprii, tiparele unui dinamism centripet si eficace. Grauntele de exotism patruns in mecanica plauzibila a explicatiei nu-i zadarniceste functionarea, dimpotriva, ii da un impuls asemanator cu o acceleratie. Pagini poetice care-s manifeste fundatoare de modernitate, in veacul XX, si-au pus la incercare forta de impact, reconvertind bunaoara, in spatiul mental al Braziliei, al expresiei lusofone, paradigme simbolice culese din departari imense. Astfel Pasargade, cetatea intemeiata de Cyrus cu 2500 de ani in urma, in Persia achemenida, devenea un mit activ, o utopie de speranta, sub pana unui literat ca Manuel Bandeira. Stranie trimitere, Pasárgada – cum suna numele in recitare portugheza – chema spre un imaginar imperios si fascinant, o ipostaza […]