In jurul lui Alin Gheorghiu (II)
Meandre, obeliscuri, agregate…
- 12-08-2003
- Nr. 181
-
Dan HAULICA
- ESEU
- 0 Comentarii
„La pensée est le plein“ …Si poate ca rapelul unui germene vizionar, clipind in mijlocul acestor abundente alcatuiri cromatice, ne-ar calauzi nimerit cind am incerca sa le racordam la o perceptie culturala mai aspra, scuturata de prejudecati comode. In sprijinul ei, ne-am incumeta sa evocam grandoarea inocenta a timpilor eroici, cind un ginditor primordial ca Parmenide se consacrase unei scrieri unice, de la care porneste toata istoria europeana a filozofiei, poema inalt revelatorie, simplu intitulata Despre natura. Inca in preambul, pe drumul progresiunii intru cunoastere, la „poarta cararilor noptii si ale zilei“, zeita initiatoare ii traseaza poetului parcursul care sa-l fereasca de opiniile falacioase; si care, in schimb, sa-l invete a descoperi absolutul unui „este“ irecuzabil. Intr-o traductie recenta, conforma unui scrupul minutios, traiectul propus de zeita, la adapost de rataciri, ii meneste calatorului „inima fara de tremur a adevarului bine rotunjit“. Imagine signaletica pentru gindirea Eleatului, dar si pentru o descendenta care va asuma si alte nume pururea vestite, de filozofi-poeti, atingind anvergura unui Empedocles. Optiune spatializind memorabil postulatele speculative, ontologice si cosmologice – nu-i vom cauta, bineinteles, verificari exorbitante, in cimpul genuin al creatiei nemijlocite. Pe pragul hotaritor unde se atine, inconciliabila, statura indrazneata a lui Parmenide – […]