PROZA. George ORWELL, Zile birmaneze

George ORWELL Zile birmaneze Traducere si note de Gabriela Abaluta, Editura Polirom, Seria „Clasicii modernitatii“, Iasi, 2003, 336 p., f.p. In romanul din 1934 al lui George Orwell, zilele birmaneze sint incendiare. Lumina este cruda, orbitoare, culorile sint tari, caldura este insuportabila. Iar oamenii se impart in doua categorii: albi si negri – colonizatorii si colonizatii. Primii sint o mina de oameni, pukka sahib-ii, rasa superioara ce trebuie sa respecte un cod foarte simplu in relatiile cu localnicii, „cele cinci fericiri supreme ale unui pukka sahib, si anume: Mentinerea prestigiului; Mina forte (fara manusi de catifea); Noi, albii, trebuie sa fim uniti; Da-le un deget si-ti vor lua toata mina; si Esprit de corps“ (p. 224). Lumea din Zile birmaneze este construita in cercuri care se cuprind unul in celalalt: in centru se afla exclusivistul Club European, inconjurat de oraselul Kyauktada cu bazarul, colibele lui si mizeria lui; vin apoi jungla, Birmania, Imperiul, restul lumii si undeva, izolata in amintirea exilatilor englezi si in fantezia localnicilor, se afla Anglia. Lumea se va invirti in perfecta ordine atita timp cit pukka sahib-ii si servitorii lor nu se amesteca, atita timp cit fiecare isi cunoaste locul si il dispretuieste si il uraste […]