„E o datorie a mea sa nu abandonez himera politicii“ (I). Interviu cu Gheorghe CEAUSESCU

Conferentiar la Catedra de Limbi Clasice a Universitatii din Bucuresti, unde preda istoria literaturii latine, traducator (printre altele, al istoricului roman Tacitus, pentru care are un interes deosebit) si, dupa disparitia regretatului I. Fischer, presedinte al Societatii de Studii Clasice, Gheorghe Ceausescu a avut, dupa 1990, o activitate politica intensa ca membru in conducerea PNTCD-ului (pe listele caruia a fost ales deputat in 1996, devenind si vicepresedinte al Comisiei de Politica Externa a Camerei Deputatilor). Provenind dintr-o familie de renume si interesat de istorie, Gheorghe Ceausescu si-a facut din efortul inchegarii unei miscari crestin-democrate romanesti (cu toate renuntarile la care politica obliga) o datorie filiala. Si nu e greu de inteles. In impozanta casa parinteasca in care peretii biroului sint tapetati cu carti, unele adevarate bijuterii, avind alaturi, pe raft, fotografia cu dedicatie a lui Bratianu sau Averescu, atmosfera anilor dintre razboaie e inca vie. Domnule Ceausescu, aveti un nume de familie pe care istoria noastra recenta l-a facut aproape tabu. Ce inseamna sa porti numele unui presedinte tiranic, inainte si dupa o revolutie? Tatal meu se numea Nicolae Ceausescu (mama nu e Elena, ce sa-i faci, nu sintem toti perfecti!); era jurist si-n tinerete a fost averescan, a fost […]