D.H. LAWRENCE, Fata pierduta
- 21-10-2003
- Nr. 191
-
Crenguta NAPRISTOC
- RECENZII
- 0 Comentarii
D.H. LAWRENCE Fata pierduta Traducere si note de Antoaneta Ralian. Editura Polirom, Iasi, 2002, 536 p., f.p. Dupa o scurta prezentare a specificului fetelor batrine din oraselul minier Woodhouse, D.H. Lawrence isi introduce cititorul in Casa Manchester. In atmosfera sumbra a casei, din mijlocul si mai sumbrei atmosfere a Woodhouse-ului, a intregii regiuni miniere si chiar a Angliei, cu „marunta ei perfectiune“, facem cunostinta cu dl si d-na Houghton, cu fiica lor, Alvina, si cu domnisoarele (a se citi fete batrine) Frost si Pinnegar, ingerii pazitori ai incercatei case a Houghton-ilor. James Houghton are spirit intreprinzator, dar, din nefericire pentru averea familiei, este un vizionar prost croit pentru masura unui orasel „mediocru“ si conservator cum este Woodhouse. Sotia lui, Clariss, dezamagita de casatorie si foarte nefericita in dezamagirea ei, se imbolnaveste si in cele din urma, dupa citiva ani de suferinta romantica – si atit de potrivita situatiei ei ofilite – moare. Prilej pentru un alt scurt comentariu cu privire la paradoxala psihologie feminina: „si totusi de ce? De ce era James mai vinovat decit Clariss? Oare unicul tel si unica nazuinta a vietii unui barbat este sa faca fericita o femeie sau un grup de femei? De ce? De […]