Iris MURDOCH, Marea, marea

Iris MURDOCH Marea, marea Traducere de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, Seria „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2003, 668 p., f.p. Una dintre cele mai prolifice scriitoare din perioada postbelica, Iris Murdoch a fost, in cea mai mare parte a carierei ei, credincioasa formelor de fictiune traditionale. A debutat cu Prins in mreje (1954) si a continuat cu peste douazeci de romane: Castelul de nisip, Clopotul, Unicornul, Visul lui Bruno, Printul negru etc. Partizana a fictiunii lui Beckett, Murdoch si-a exprimat propria optiune filozofica si literara intr-un articol intitulat Against Dryness (Impotriva ariditatii), in 1961, afirmind ca scriitorii ar trebui sa se indeparteze de „simbolul arid“ si sa se indrepte spre „adevarata fiinta umana impenetrabila“. Marea, marea, distinsa cu Booker Prize in 1978, este scrisa in maniera unei „mise en abyme“; naratorul Charles Arrowby, personalitate a teatrului englez, scriindu-si memoriile, retras intr-un satuc de pe malul marii. Toate personajele din romanul/jurnalul sau, cu exceptia mortilor, vin, rind pe rind, sa-i tulbure linistea: prima lui iubire, Mary Hartley Smith, actritele Rosina, Lizzie, Clement (cea din urma, doar o amintire, dar una foarte importanta), Peregrine si Gilbert (actori), varul James, eternul rival al lui Charles. Cititorul are impresia ca participa la un joc cu marionete […]