Istoria orala ca utopie (II). Interviu cu Zoltán Rostás

Ca sociolog de formatie, ati ajuns la istoria orala pe cai oarecum ocolite. Intotdeauna, dar mai ales in anii ’80, am avut din ce in ce mai multe nemultumiri legate de cercetarea stiintifica in sociologie; mi-am dat seama ca aceasta perspectiva de delimitarea stricta a stiintelor – de aici pina aici e istorie, de aici pina aici e sociologie sau antropologie sau teoria literaturii – e eronata. Exista o singura viata sociala: astazi e prezentul, ieri e trecutul, istoria. Trebuie integrat totul, chiar daca e o utopie (ca si monografia gustiana!). Apoi mai e o chestiune: ce e o sociologie obiectiva, o istorie obiectiva? Asa ceva nu poate fi. Si sigur, cind cineva ajunge sa-si puna astfel de intrebari, gaseste o multime de argumente pentru asta. Imi aduc aminte un interviu cu un istoric englez reputat care spunea: „O istorie a Angliei nu exista, exista o istorie a Angliei scrisa de mine, deci a mea, o alta a nu-stiu-cui…“. Nu e o Istorie, sint istorii. Istorii si istorii, istorii mari si mici. O multime de istorii. Spre deosebire de ele, istoria orala nu reprezinta numai trecutul, ci si prezentul. Unii cred ca sint istoric al Bucurestiului (sau al sociologiei). Nici […]