PROZA. Dora PAVEL, Agata murind

Dora PAVEL Agata murind Editura Dacia, Colectia „Biblioteca Dacia“, Seria „Micul roman“, Cluj-Napoca, 2003, 284 p., f.p. Intr-un oras de provincie, din cauza unor alunecari de teren, s-a luat decizia mutarii osemintelor dintr-o aripa a cimitirului. Un pretext macabru pentru ca treizeci si doi de oameni, „proprietarii“, sa fie adunati intr-un hotel pentru ceva ce se anunta ca un fel de experiment. In aceasta intilnire stranie si in aceasta izolare morbida se confrunta si se dezleaga povesti si mistere, se intilnesc mortii si viii: „chiar in clipa urmatoare «a vazut» pur si simplu, uluit, un miros taios de frunze mucede si lemn putred escaladind pervazul ca un hot, navalind in incapere, un miros «vizibil», daca se poate spune asa, dind ocol si coagulindu-se imediat intr-un fel de trup fusiform pe care ar putea jura ca-l simtise fizic aplecindu-se asupra lui, da, acel trup cit se poate de viu, moale, volatil! Atunci, pentru prima oara de cind se afla aici, i se paru ca desluseste prin intuneric, limpede ca printr-o sticla lustruita, mumiile si capetele dezghiocate din pamint, fetele scuturate de tarina si rasfrinte spre cer ale celor treizeci si doi de defuncti, pentru deshumarea carora venisera, respirind si ei, dar […]