Opinii, opinii…

Politica educationala: de ce aceasta tema, de ce acum? Alexandru CRISAN: Politica educationala – sintagma utilizata aici ca termen de specialitate si nicidecum cu sensul deformat de conotatii ideologizante nici acum intru totul epuizate (a se vedea, pentru o posibila definire a conceptului de politica educationala, Al. Crisan, Politica educationala si reforma, in Tribuna invatamintului, Nr. 45, 19 noiembrie 1990) – reprezinta acel ansamblu de preocupari teoretice si aplicative care, pornind de la datele si resursele reale ale unei anumite societati, sintetizeaza optiunile fundamentale (definitorii) ale acesteia, vizind formarea/educarea eficienta a membrilor sai; si, evident, in functie de optiunile in cauza, stabileste si proiectul actional de transpunere in practica a acestora. Desigur – si din nou se cuvine a fi facuta disocierea de rigoare –, nu este vorba aici despre deziderate ideologice, partizane, ci despre optiuni de ordin general-uman, situate in plan social, etic, estetic etc. si codificate ca atare in sistemul axiologic al oricarei societati democratice. In fostele tari comuniste, in virtutea unei „traditii“ adinc si solid inradacinate, se credea si se mai crede in diverse medii ca politica educationala dintr-o anumita tara este apanajul exclusiv al cercurilor centrale ale puterii (parlament, guvern, ministerul „de resort“ etc.). Intr-un fel, […]