Divanul criticii de teatru (II). Interviu cu Miruna RUNCAN

La noi, avangarda teatrala e aproape absenta De la Modelul teatral romanesc la Teatralizarea si reteatralizarea in Romania, vorbiti in mod repetat si constant despre persistenta pe scena de la noi a unui model spectacular unic. De ce un singur model teatral din interbelic pina acum si de ce ramine el si acum atit de imuabil? Vezi, iar sint silita sa-ti spun o poveste. Cartea mea despre Modelul teatral romanesc e, editorial vorbind, un accident, fiindca ea a aparut cu citiva ani inainte de Teatralizare…. In realitate, Modelul… e o consecinta a Teatralizarii…, care initial a fost lucrarea mea de doctorat. Cu destule modificari, fiindca am asteptat mai bine de cinci ani pina sa se hotarasca o editura s-o publice (am plimbat-o prin vreo patru si daca nu gasea „Teatrul Imposibil“ banii si editura, si acum era in birou). Vreau sa spun prin asta ca eseurile – ori macar o buna parte dintre ele – care compun Modelul…, si mai ales teza centrala a cartii, sint o consecinta a anilor lungi de cercetare dedicati fenomenului teatralizarii. Treptat, defrisind dezbateri de presa, recitind carti uitate, recompunind mental spectacole despre care s-a scris abundent intre anii ’20 si ’55, am avut revelatia […]