John STEINBECK, Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea. O scorneala
- 02-03-2004
- Nr. 210
-
Crenguta NAPRISTOC
- RECENZII
- 0 Comentarii
John STEINBECK Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea. O scorneala Traducere de Radu Paraschivescu, Editura Curtea Veche, Colectia „Byblos“, Bucuresti, 2003, 196 p. Povestea lui Pépin al IV-lea este o scorneala amuzanta si o satira incomoda. Steinbeck se joaca la modul serios cu prejudecati, clisee si stereotipii culturale la fel de sau poate mai actuale in 2003 decit in 1957, anul de aparitie al romanului. Intr-o epoca in care se vorbeste mult de identitati, de globalizare, de informatie, de centri de putere, de marile puteri, istoria scornita cu ironie muscatoare de Steinbeck ridica probleme incomode si ne obliga la o autoanaliza (globala si mai apoi locala). Franta anului 19- din romanul lui Steinbeck isi traieste problemele sociale, politice si culturale intr-o stare de somnolenta. Se ajunge la un impas, moment in care, printr-un consens politic – in functie de interese de partid evident divergente –, se hotaraste reinstaurarea monarhiei. Poporul francez pare a dormi in continuare. Tot ce il intereseaza sint spectacolul si mica bunastare personala: „Domnul Deuxcloches a argumentat dupa cum urmeaza. Functia naturala a Partidului Comunist era revolutia, a spus el. Toate schimbarile care ajutau la infaptuirea revolutiei erau, incontestabil, in avantajul partidului. Politica franceza cazuse prada […]