POEZIE. Lucian VASILIU, Atelier de potcovit inorogi

Lucian VASILIU Atelier de potcovit inorogi Editura Junimea, Colectia „Dictatura si scriitura“, Iasi, 2003, 248 p. Antologia poetului Lucian Vasiliu, Atelier de potcovit inorogi (2003), incepe cu Mona-Monada (1981), trece prin Despre felul cum inaintez (1983), ajunge la Fiul Omului (1986), poposeste la Verile dupa Conachi (1990) si culmineaza cu Lucianograme (1999). Cartografiind evolutia poeziei autorului, volumul antologic contine si o prefata a lui Ioan Holban, o serie de referinte critice si note bio-bibliografice. Prin urmare, o editare cuprinzatoare si ajutatoare, o culegere de poezie si despre poezie (respectiv poet). De la „mona-monade“ la „lucianograme“ drumul nu se dovedeste atit de lung, si in nici un caz definitiv, poate doar cu exceptia poemelor din Verile dupa Conachi, o cotitura sau o abatere mai mult decit reusita a poetului. Daca celelalte volume par a creste firesc unul din celalalt, continuindu-se intru desavirsirea unui proiect mai degraba monocord (monadic sau… lucianogramatic), fara a surprinde prin schimbari majore sau rupturi, Verile dupa Conachi aduce o mutatie si o nuanta binevenite. Vom reveni spre final asupra acestui corpuscul. Mai intii insa intram in „plina“ metafizica: metafora si lirism vizionar, suflu mistic si parabole ontologice. Mona-Monada, Despre felul cum inaintez, Fiul Omului marturisesc despre un […]