PROZA. Antonio Lobo ANTUNES, Cuvint catre crocodili

Antonio Lobo ANTUNES Cuvint catre crocodili Traducere de Micaela Ghitescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, 378 p. Singurul lucru asupra caruia toata lumea e de acord e ca Antunes nu e un scriitor facil. Fragmentarismul, dezordinea adacadabranta mai apropiata de efervescenta versurilor decit de rigoarea prozei il fac nefamiliar, straniu, greu de ingurgitat. Cu toate acestea, Antunes e citit si are succes pentru ca stranietatea lui e un excelent filtru care lasa sa treaca cititori dispusi sa nu le placa, sau sa nu le placa din prima, sau sa le placa neplacindu-le in acelasi timp, adica sa nu le fie usor sa le placa. Cuvint catre crocodili, recent aparut la Editura Humanitas, respira acelasi tip de stranietate, si nu pentru ca n-ar avea actiune, sau ar fi deficitar ca subiect. Numai ca, desi la inceput te chinui sa prinzi firul narativ, pe parcurs aproape uiti de el. Uiti, dar nu cu totul. Atit cit sa vrei sa ghicesti, sa stii, sa citesti mai departe, desi opune rezistenta, desi e incomod, desi e poezie curata cu promisiune si trucuri de roman politist. Are secret si patru personaje feminine care-si graviteaza propriile secrete in jurul lui, care stiu cite ceva, dar niciodata tot, […]