Cinematografia romana la rascruce

Dupa „un foc de paie?“, cum lansa sintagma dubitativa unul dintre tinerii cineasti prezenti in aprilie 2003 la Clubul Prometheus, si dupa „incremenirea in confuzii“ la Terasa Green Hours in iulie 2004, cred ca invirtirea in jurul propriei cozi ar defini o buna parte din cele petrecute la Clubul LaScena (Calea Calarasi 55), pe data de 3 decembrie 2004. Rezulta un mare handicap sau, invers, cota zero a unei platforme la inceput de An Nou 2005, pentru o comunitate profesionala in cel mai inalt grad pulverizata, intr-un moment in care ar fi de cautat puncte de sprijin, piloni de rezistenta pentru refondarea cinematografiei, intirziata cu 15 ani si poate accesibila acum, sub auspiciile primei guvernari demne de ruptura din 1989. Toate cele trei evenimente pomenite au fost conferinte de presa virate spre colocvii ad-hoc, cu mult sub nivelul motivatiilor. E vorba mai ales de intilnirea de luna trecuta, la capatul unui an in care n-am vazut pe ecrane nici un nou film de debut, nici un nou lungmetraj al vreunui tinar care sa perpetueze ceea ce am vrut sa numim „al patrulea val regizoral“. Farmecul discret al fanarii La capitolul debuturi (lungmetraje de fictiune), au fost in premiera in 2004 […]