De la istorie la Istorie

Ca mitul este un vis colectiv putem vedea si din alunecarile aproape inevitabile ale naratiunilor identitare. Cu radacini in solul istoric, ele isi arunca ramurile catre vazduhul traversat de invizibile fire ordonatoare. In istoria ideilor din spatiul european, sferele celeste sint depozitarul tuturor corespondentelor si garantul coeziunii cosmice, care oglindeste intocmai faptele lumesti, dindu-le un rost anume. Precum in cer, asa si pe pamint. Nu ar avea, asadar, de ce sa surprinda tendinta sau tentatia de a gasi explicatii iesite din comun ocurentelor circumstantiale. Nimic nu se intimpla in istorie… intimplator: faptul minuscul creste precum visul exemplar al printului sau al rigai din poveste, printul sau riga se angajeaza intr-o apoteotica ascensiune, pentru a privi – suprem – la ostenitul drum prin viata al spetei, locul ispravilor lor – si numai ale lor – se preface in spatiu de legenda. Pe scurt, istoria se precipita in Istorie. Isi asuma, adica, conditia… neconditionata a regulii ferme. Visul sigurantei absolute a bintuit omenirea dintotdeauna. Il dibuim si in exceptionalismul romantic in si dincolo de istoria sa factuala: exista un Vercingetorix lusitan, pe nume Vitorino, asa cum, confectie tardo-medievala, Brutus este printul troian disputat de Bretania si de ruda sa mai venerabila, Marea […]