Pentru un polonic de ciorba

Citind interviurile acordate de domnul Manolescu in Observator cultural (nr. 15/ 272-2005) si in suplimentul revistei 22, Bucurestiul cultural (nr. 13-14/2005), m-a cuprins o mare amaraciune. Initial, m-am bucurat sa aflu ca domnul Manolescu va candida la presedintia USR si am sperat ca aceasta Uniune se va transforma intr-o asociatie cu adevarat profesionista, ca pina la urma cuvintul „breasla“ isi va dobindi adevarata semnificatie. Am fost insa dezamagita de discursul impaciuitor al domnului Manolescu, un discurs de lider sindical, pentru care nu talentul conteaza, ci egalitatea in drepturi a tuturor membrilor, fara discriminare (era sa zic de clasa). Mai mult, am fost uluita sa descopar ca adevarata problema a scriitorilor nu este promovarea literaturii de valoare si curatirea Uniunii de multimea de veleitari care o paraziteaza, ci oferirea unui polonic de ciorba bietilor scriitori, aflati la limita subzistentei. Bineinteles ca exista si scriitori necajiti, care n-au din ce trai, dar transformarea Uniunii intr-o Casa de Ajutor Reciproc sau intr-o Casa a Pensiilor mi se pare ca tradeaza adevarata menire a unei uniuni a scriitorilor. Rolul ei nu este de a fi pur si simplu un sindicat, ci de a promova literatura de calitate, de a sprijini creatia autentica. USR trebuie […]