LITERATURA. Veronica A. Cara, Petrecere cu mama

Veronica A. Cara, Petrecere cu mama, prefata de Paul Cernat, Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2004, 406 p. Cartea de fata ar putea da nastere la doua confuzii, ambele de natura sa-i scada adevarata miza. Pe de o parte, sa fie tratata intr-un registru pretios si sa i se caute (cam in van) tilcuri ascunse si misterioase; pe de alta, sa fie receptata drept un roman sexual, in registru brutal, care ar viola normele vietii si artei pudibonde, uitindu-se – asa cum o fac des scriitorii si criticii momentului – ca agresivitatea n-are legatura cu valoarea. Adica, asa cum afirma Marguerite Yourcenar, ca „brutalitatea limbajului creeaza impresia falsa ca gindirea pe care o exprima nu este banala si, lasind la o parte citeva mari exceptii, ramine lesne compatibila cu un anumit conformism“. Daca, asa cum am spus, aceste interpretari sint usor abuzive, ce-ar putea sa insemne romanul Veronicai A. Cara? Petrecere cu mama il face sa vorbeasca pe Cezar, tinarul de 28 de ani, student la actorie, indragostit de intangibila Deea, deviat comportamental de presiunea sexuala care ii defineste generatia, uneori inteligent, alteori timpit. Nu stim daca acest Cezar, cel care vorbeste, este egal cu cel autentic, caci s-ar […]