Singurul spatiu comun
- 29-09-2005
- Nr. 288
-
Carmen MUŞAT
- Internaţional
- 0 Comentarii
„Plingeai cu o furie/ Care n-avea de-a face cu iepurii. Erai incuiata/ In vreo camera, gifiind dupa oxigen,/ Unde nu te puteam gasi ori auzi cum trebuie./ Nici vorba sa te-nteleg./ In capcane/ Prinsesesi ceva./ Prinsesesi oare ceva din mine,/ Nocturn pentru mine si necunoscut? Ori/ Sinele tau blestemat, sinele tau torturat, plingind,/ Sufocindu-se? Orice ar fi fost,/ Degetele acelea teribile, hipersensibile/ Ale versului tau i s-au inchis in jur si/ L-au simtit viu. Poeziile, ca niste maruntaie aburinde,/ Ti-au venit moi in miini.“ (Ted Hughes, Capcana pentru iepuri, trad. Elena Ciobanu) Despre Birthday Letters – ultimul volum publicat de Ted Hughes cu putin timp inaintea mortii sale – s-a spus, la vremea aparitiei, ca rupe, in sfirsit, tacerea pe care poetul si-a autoimpus-o din 1963 pina atunci. Imprejurarile neclare ale sinuciderii Sylviei Plath, la doar treizeci de ani si refuzul permanent al lui Ted Hughes de a vorbi despre mariajul lor au alimentat, ani la rindul, versiuni dintre cele mai melodramatice ale intimplarilor care au condus, in cele din urma, la tragicul deznodamint. O poveste de dragoste ce avea toate ingredientele unui scenariu romantic, si care oferea, aparent, reprezentantelor/reprezentantilor miscarii feministe suficiente argumente menite sa incrimineze aroganta, indiferenta si […]