LITERATURA. Amin Maalouf. Gradinile luminii
- 29-09-2005
- Nr. 288
-
Claudia FLOREA
- RECENZII
- 0 Comentarii
Amin Maalouf, Gradinile luminii, Traducere din limba franceza de Ileana Cantuniari, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2005, 282 p. „Si una si alta“ (franceza si libaneza deopotriva) – marturisirea vine nesovaielnic in intimpinarea unei intrebari inofensive, frecvente dupa stabilirea lui Amin Maalouf in Franta. In 1976 avea sa paraseasca Beirutul. Intr-un mediu beligerant, expus asediilor, revolutiilor, Amin Maalouf se afirmase ca jurnalist la saptaminalul libanez Ah-Nahar International. Gaseste in capitala franceza seninatatea necesara: contemplarea ia locul actiunii, reporterul dedicat misiunilor in peste saizeci de tari devine cu precadere omul scriiturii. Stradaniile de construire a unui univers beletristic nu intirzie sa aiba ecou: opera ii este tradusa in peste douazeci de limbi, pentru Samarcand (1988) i se decerneaza Prix des Maisons de la Presse, Stinca lui Tanios este distins cu prestigiosul Premiu Goncourt. Cartile pindesc indeaproape inspiratia, si inspiratia are umbre si arome libaneze. Nu degeaba francezii il numesc, printr-o formula plina de curtoazie, „Domnul Orient“. In seria de autor „Amin Maalouf“ au aparut deja: Periplul lui Baldassare, Stinca lui Tanios, Primul secol dupa Beatrice. De data aceasta, Editura Polirom propune cititorilor romanul Gradinile luminii. Nimic gratuit, totul asumat cu discernamint si cutezanta in Epilog: „Cartea aceasta este inchinata lui […]