Ce mai e de discutat?

Mai e ceva de discutat cu cineva grabit sa uzeze de „dreptul la replica“ pentru a izbuti sa publice citeva rinduri intr-o revista cu care, altminteri, n-ar avea nici in clin nici in mineca? Poate fi si aceasta o meteahna omeneasca, de inteles, si se cuvine, prin urmare, tratata cu indulgenta. Nu am sa intru in polemica pe chestiunea bazarului Carmel si – chit ca nu i-am ortografiat corect echivalentul ivrit, ceea ce regret – abia astept viitoarea ocazie pentru a hoinari iarasi printre tarabele pitoresti. Dar pastrez convingerea ca textele lui Mihail Sebastian nu pot fi asimilate cu marfuri de duzina si tratate cu mentalitatea maruntului negutator de chilipiruri. Aici nu incap pertractari, momeli, aranjamente, nu-i nimic de arvunit, de negociat: „mai dai tu, mai las eu“. De fapt, editorul in cauza cunoaste aceasta pozitie de cind umbla dupa subsemnatul, la Biblioteca Academiei, ca sa ma determine sa accept a prefata improvizatia pusa la cale. I-am explicat limpede ca nu pot cautiona o lucrare rau conceputa. Nici nu consimt a ma trezi paravan de circumstanta. in rest, imi ramine sa repet – nu-i in regula. Nu merita centenarul nasterii lui Mihail Sebastian sa fie intimpinat cu o incropire editoriala […]