Franny se hotaraste sa moara
- 01-02-2007
- Nr. 357
-
Ciprian VOICILA
- ESEU
- 0 Comentarii
Intr-o dimineata insorita de simbata, imbracat in impermeabilul Burberry, un pustan, Lane Coutell, o asteapta pe iubita sa, Franny, sa soseasca cu trenul de zece si cincizeci si doua de minute. Reciteste febril ultima scrisoare pe care Franny i-a trimis-o „cu toata dragostea“, o epistola in care isi manifesta nerabdarea de a-l revedea, ingrijorarea ca nu va putea sa-si stapineasca emotia provocata de reintilnirea cu el si rugamintea de a nu o primi pe peron „cu tam-tam“. Lane o intimpina pe Franny cu o mina impasibila, golita de orice expresie, ca sa-i arate iubitei sale cit este de barbat, spre deosebire de Franny, care, in clipa revederii, debordeaza de entuziasm, il invaluie cu bratele ei delicate, il saruta, la inceput ii administreaza un sarut fugar, mai apoi unul usor stingherit. Dupa un schimb de replici avind ca obiect scrisoarea mai sus pomenita, Lane descopera in mina stinga a lui Franny o carticica verde-prazulie. Curiozitatea lui de audient la cursul de Literatura europeana moderna il imboldeste sa o intrebe: Ce carte-i aia?, intrebare care capata un raspuns evaziv: Asta? A, ceva de citit, timp in care cartulia este indesata in geanta acesteia. Odata reintilnirea consumata in toate detaliile ei, Lane si […]