Papagalul lui Flaubert

Julian Barnes este un scriitor la moda, premiat, in virf de creatie, debordind chiar – scrie romane politiste sub pseudonimul Dan Kavanagh –, si este, fara indoiala, unul din beneficiarii norocosi ai postmodernismului. Un postmodernism ceva mai popular, sa-i zicem asa. in volumul sau de proze scurte Cross Channel (tradus in romaneste tot la Nemira, sub titlul Café au lait), gasim o bucata superba, Experiment, in care unchiul Freddy sustine ca a fost protagonistul unui exercitiu ciudat, ca imediat ce a ajuns la Paris intr-o calatorie de afaceri, reprezentind o mica firma producatoare de ceara de parchet, a fost pescuit dintr-un bar unde savura un pahar de vin alb si dus la una din intilnirile suprarealistilor, sesiune de altfel consemnata intr-o anexa a documentelor intilnirii, intitulata Recherches sur la sexualité, janvier 1928-août 1932. Participa nici mai mult mai putin decit Yves Tanguy, Raymon Queneau, Jacques Prévert, Georges Duhamel, Pierre Unik si Andre Breton insusi. Unchiul Freddy trebuia sa le comunice inaltilor suprarealisi care sint, dupa parerea lui, din punct de vedere sexual, diferentele dintre o englezoaica si o frantuzoaica. Diferentele nu s-au putut lamuri pe loc, nici macar dupa criteriile laxe ale suprarealismului, din cauza faptului ca, abia sosit la […]