Dovlatca

Uritul si groaza sint reactii pentru vecie, tristetea si teama – doar pentru moment. A cunoscut Uritul si a incercat sa se salveze descoperind partea amuzanta a lumii, al carei grotesc il fascina chiar si atunci cind nu se afla sub influenta alcoolului. Veselia si buna dispozitie pe care le degaja in prezenta altor persoane erau insa inselatoare. Sub masca mucalitului petrecaret se ascundea o fire trista, a carei viata reprezenta un lung sir de esecuri pe toate planurile, inclusiv cel literar. Scria pentru sertar, manuscrisele sale circulau din mina in mina, iar la „serate bahice“ isi citea opera personal, largindu-si cercul admiratorilor. Absenta unei carti publicate il rodea ca o boala care ii storcea organismul de vlaga. Nici macar in forul interior nu se putea numi scriitor, nici unul din manuscrisele sale neprimind avizul cenzurii. Un disident al regimului s-ar fi laudat cu o opera atit de prolifica, el insa se simtea vaduvit de satisfactia de a tine in miini o carte care sa-i certifice apartenenta la breasla scriitorilor. A incercat sa pacaleasca vigilenta cenzurii si s-a mutat in septembrie 1972 de la Leningrad la Tallin (Estonia), devenind ziarist la o publicatie locala (Krasnaia Estonia), cu speranta de a-si […]