Etica si pragmatica filologiei electronice

Daca la noi sint utilizate in continuare cu preponderenta mijloacele si efectele erei tiparului, creatorii si cercetatorii in domeniul stiintelor literaturii – si in special scolile de filologie – din apusul Europei experimenteaza si chiar aplica regulile unei noi ere, pe care am putea-o numi era hipertextului. Aceasta a impus, printre altele, transformarea rapida nu numai a modelelor culturale si a mijloacelor de transmitere a informatiilor, dar mai ales o radicala transformare a criticii (literare?!), acest din urma fapt datorat mutatiilor in modalitatile de scriere si lectura. Intrucit textul inscris intr-un parcurs hipertextual capata o dimensiune hipermediala, alcatuita inclusiv din sunete si imagini, este evident ca asistam la nasterea unui nou gen, care cere un computer si programe de lectura specializata. asumarea deplina a interactivitatii digitale Mai poate fi vorba, in acest caz, de un gen literar? Pentru a raspunde acestei intrebari, unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai hipertextului, G.P. Landow, a incercat sa descrie noul statut al criticului si al criticii in era hipertextului, observatiile si concluziile sale find adunate in lucrari precum Hypermedia and Literary Studies (impreuna cu Paul Delany, 1991), Hypertext: the Convergence of Contemporary Critical Theory and Technology (1992) si What’s a Critic to Do? […]