AMERICA FARA PREJUDECATI. Tot felul de crash-uri (I)

La citeva din statiile terminus ale metroului din Stockholm, in anii ’90, se formasera niste bande violente care, dupa lasarea intunericului, provocau, agresau, pradau calatorii intirziati. Politia se dovedise neputincioasa sau, pur si simplu, fusese neinteresata de situatie in prima faza. La apelul disperat al multora dintre cei lezati, ziarele au hotarit sa intervina, lasind citiva reporteri de investigatii sa afle cine sint de fapt atacatorii. Cercetarile ziaristilor nu au necesitat mai mult de 48 de ore; membrii acestor gherile juvenile s-au dovedit a fi in covirsitoare majoritate imigranti sau copii de imigranti, asa-zisi suedezi-de-prima-generatie, gata sa se certe – de timpuriu – cu legea. De ce nu intervenise politia si mai ales de ce pina si relatarile de presa erau, in ciuda situatiei critice, acum, cind scandalul izbucnise, difuze? Materialul tiparit parea, pentru un neavizat, filtrat printr-o lentila murdara. Si chiar era. De ce? Ei bine, problema – evident locala, Suedia e in genere o tara linistita – era vazuta de oficialitati ca una foarte spinoasa. Cum adica sa recunosti tu public ca atacatorii, hotii, purtatorii de arma alba erau straini? Ma rog, unii proaspat suedizati, dar straini. Cum sa admiti tu ca de fapt cheia jocului e acolo, […]